Viciu

admin/ octombrie 7, 2018/ Uncategorized/ 0 comments

Noi ne-am regăsit după ce ne-am pierdut avântul în pântec,

Când te-am lăsat să cunoști realitatea de unul singur,

Eu n-am știut că secundele acolo vor dura ani pe Pământ.

 

Și am mușcat din măr fără să păstrez cotorul,

Așa că s-a împrăștiat peste tot odată cu iubirea mea de tine,

Ce-o tot caut în orice formă-n devenire.

 

Nu m-am născut ca să iubesc un trup,

Ci pe tine, toată suflarea ta într-un miez de energie,

Oh, ce fantezie.

 

A fost rău când ți-am găsit nucleul în spatele unor ochi de om,

Sau a fost bine cum îți place ție să cataloghezi orice,

Dar ți-am zis că mă amuză, când știu cum uneltești tu cuvintele.

 

Și dispera inima să bată pe pieptul lui,

Ne-am dus și ne ducem,

Seducem zilele și nopțile ce ne-au rămas

Și unul pe altul și altul pe unul

Și lumea asta-ntreagă ce ne încurcă.

 

 

 

 

2150total visits,1visits today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*