Cum am reușit să pierd un avion – partea II

admin/ octombrie 25, 2017/ Life/ 0 comments

Știu că a durat mult de la prima parte, dar am promis să continui povestioara mea la cererea multor curioși.

Susține-mi proiectul/site-ul printr-un clic pe reclamă. Cu cât mai mulți susținători și clicuri, cu atât voi scrie mai repede partea a III-a! Mulțumesc mult!




PARTEA II

Trebuie să precizez că astea îs informații confidențiale și nu trebuie share-uite nicăieri, da? Așa am fost și eu instruită. 🙂

Ajunsă în cabina pilotului nu știam unde îmi e locul. Bine, bine… Zbor cu voi ( Ai de…), dar unde stau? Locul pilotului ocupat, locul copilotului la fel și Alexandra tânără și neliniștită în picioare cu zâmbetul forțat pe buze să nu pară speriată sau lipsită de curaj.

„Am totul sub control. Dacă sunt claustrofobă?”

– Avem pasagera! comunică pilotul prin stație. Se întoarce către mine și îmi spune jovial: Mulțumește domnului Xulescu că ți-a făcut surpriza asta!

Gândul meu: „În ce film SF mă aflu? Ai f’***ți (limbaj licențios nespecific mie), domnu’ Xulescu, fac aici infarct din cauza ta, m-ai nenorocit…

Hopa!? Deci nu e tati de vină? Trebuie să fi făcut și el ceva mojicie să mă fi băgat aici. Unde-i camera ascunsă?”

– Mulțumesc mult, domnule Xulescu! Mi-ați făcut surpriza vieții! lungindu-mi gâtul spre stație și articulând totul cu o voce nenaturală.

Pilotul se întoarce, strecoară mâna prin spatele meu, închide ușa cu putere și coboară hotărât un scăunel de 3 degete juma’ și îmi ordonă să mă așez. „Șezi!” „Șed! (Acuma ce să mai fac? Era mai bine în WC, domle’… Măcar era mai mare suprafața…)”

– Alexandra, avionul e la fel ca o căruță… mai mare. ( Deja aveam în minte imaginea.. o aveți și voi?) Nu e mare lucru să o conduci. Înveți niște termeni, niște reguli și totul merge strună. Îl vezi pe ăsta de lângă mine? A făcut 10 ani de medicină și s-a reprofilat. – Mersi, acuma chiar mă simt mai bine că știu asta… 

Lângă el un băiețel slab cu ochelari ce ținea în mână cel puțin 3 foi deodată și își împărțea unica pereche de ochi pe ele ridică privirea către mine și mă salută. Da, eram amândoi la fel de speriați.

– Ești pregătit, mă, să decolăm? întreabă pilotul.

– Da, zice medicinistul cu puțină hotărâre în glas.

M-am ținut pe timpul decolării de pereții ăia doi între care mă aflam de zici că era în joc viața mea. Băieții au fost de treabă. După zbor le-am rămas datoare cu o bere. De ce?

AM PIERDUT UN PARIU PUS CU PILOTUL. 🙁

Ce pariu?

Rămâne de văzut în următoarea parte. 🙂

Da’ ghiciți cine a fost desemnat să facă aterizarea? Medicinistul… Reacția mea când am auzit asta a fost una ce l-a șocat pe pilot… „Ai permis de mașină? Faci tu parcarea, domnișorică?”

Super! Femeie și parcarea unui avion. Da spune-mi ce mi-aș mai fi putut dori?

„GLUMIȚI, domle’?”

 

1642total visits,1visits today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*